Născută într-un sat de sub munte, Prejna, jud. Mehedinţi (în ziua de Sf. Andrei - zodia Săgetător);

• Liceul teoretic - Orşova, apoi, la univeristatea Hyperion - Etnomuzicologie şi folclor, profesori Emilia Comişel, Viorel Cosma, Vasile Donose la clasa Marioarei Murărescu;
• Am îmbrăţişat profesiunea de dăscăliţă timp de şapte ani în prima tinereţe, în satele de munte - Mehedinţi;
• Instructor metodist şi solist al Casei de Cultură Drobeta Turnu-Severin timp de zece ani;
• În 1983 prin transfer am plecat la Ansamblul profesionist "Ciocârlia" din Bucuresti (a fost un câstig si un dezastru).

Premii:

• Premiul Uniunii Compozitorilor la Festivalul National de Folclor Maria Tanase;
• Floarea din grădină
• Pe plai de mioriţă;

Înregistrari T.V.R. 13 discuri - peste 300 cântece si balade;
În 1992 - primul CD, care apare în România a fost editat în Belgia, în timpul unui turneu cu grupul folcloric "Ciobanasul";

Am colaborat cu cei mai apreciaţi redactori T.V.R.: Simona Patraulea, Vasile Donose, Tudor Vornicu, Marioara Murărescu, Elise Stan, Florentina Satmari, Eugen Gal, Gruia Stoia, Eugenia Florea, Angela Marinescu, Alexandru Fabian, Maria Banu, Dumitru Moroşanu, Gheorghe Verman.

Spectacole de folclor - în Cipru (1973), Belgia şi Olanda (1975), Franţa şi Germania (1977), Iugoslavia şi Bulgaria (1979), Suedia şi Danemarca (1980). După 1989 în Luxemburg şi Belgia şi Atlanta - S.U.A. (1996).

La propunerea doamnei profesoare Emilia Comişel în 1986 obţin nominalizarea într-un index pentru activitate culturală deosebită (Profilul femeii în muzică) - Cambridge.

Cunoscutul comentator Alin Paxcs de la cotidianul L'Monde nota printre altele: "O voce cum rar se poate întâlni în Europa. Melosul Angelicăi Stoican, născută la poalele Carpaţilor face distincţie şi se detaşează în mod excepţional de toate vocile cunoscute până acum în România.

• Locul I Superlativele anului Top Studenţesc 1986.
  
• Premiul Ethnos pentru activitate artistică şi repertoriu autentic.
  
• Premiul de Excelenţă acordat de Televiziunea Română la sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea Televiziunii Române.

*

*          *

Participare la viaţa socială:

În urma turneelor efectuate în Franta, Belgia si Luxemburg cluburile si diferite fundatii umanitare m-au sprijinit în reconstructia spitalului din zona mea de munte (Balta). Am donat spitalului din Baia de Arama si Drobeta Turnu Severin, aparatura medicala Universitatii Gheorghe Anghel, calculatoare si carti pentru biblioteca. Cântecele mele vin din "Muntii Mehedintilor" sau "Plaiul Closanilor" unde si astazi bântuie umbra "Domnului Tudor".
Munţii cu înălţimi ce domină şi deschid porţi spre sud pe fir de ape şi văi spre a se întâlni cu Dunărea.

Pe aici sunt "drumurile oii" ţinând de obiceiurile transhumanţei pe hotărniciile moşnenilor "Domnului Tudor".
Rău îi şade muntelui
Fără glasul cucului
Si urma ciobanului
Fara glasul cucului
Si urma ciobanului".

Mi-am făcut model de viaţă din bunii şi străbunii mei din lumea muntelui căreia îi aparţin. În fiecare om trăieşte o lume interioară care prinde rădăcini comunică cu generaţii ale neamului de mult plecaţi.
Aşa se naşte un freamăt pe care tu îl percepi cu credinţa ta şi-l porţi ca haină în faptele tale. De ce cântă omul?! Dintr-o imensă nevoie de comunicare, frumoasă şi sinceră cu semenii lui.
Legătura între frumuseţe şi cântec este fundamentală. Cântecul vine din interior şi te luminează, dând o expresie cerească chipului. Vine să întregească totul, aşa cum voalul miresei întregeşte nunta.
Voi cânta şi voi sluji cântecul până la moarte, spre mulţumire lui Dumnezeu că m-am născut din acest neam trudit de la munte.
Cântecul m-a purtat să cunosc o lume, să port cu mine chipul oamenilor frumoşi şi neamului nostru. O viaţă am scormonit să găsesc, să creez firul cântecului. Poate am reuşit?
Atunci când sufletul profund al omului de la coarnele plugului te ascultă cu înfiorare înseamnă că drumul tău merge către Dumnezeu.

Noaptea la munţi am suit
Horă de stele am văzut
Si luceferi cazând
Luna soarele strigând.

Din curăţenia dragostei era zămislit cântecul şi cele două fetiţe ale mele Niculina şi Adriana (poate singurele fapte de măreţie ale unei fiinţe umane, greu încercate şi trudite).
Le-am crescut în acelaşi leagăn în care buna mea mamă m-a crescut pe mine şi pe fratele meu (în frica lui Dumnezeu şi-n dragoste). Le-am cultivat dragostea pentru cântec, pentru cunoaşterea a tot ceea ce este frumos şi  mai relevant în tradiţia neamului nostru.
Vacanţele toate le petreceau la ţară cu bunicii şi verişorii lor. Mergeau la nedeie la şezătorile şi hora satului şi astăzi au aceleaşi dorinţe, ba mai mult, au renovat casa şi conacul bunicilor spre a-i face fericiţi, căci ele nu se vor despărţi niciodată de vatra unde au crescut (lângă măicuţa şi taica).

La Sfânta Mărie mare
Pune maica masă mare
Busuioc şi tămâioare
Si icoana lumânare
Nepoţeii toţi prin curte
Că e nedeie la munte.
Mulţumită-i maica bună
C-are bătătura plină
De nepoţi şi strănepoţi
Si-s cu vorba buna toti.

NICULINA STOICAN

Cu Niculina am înfăptuit acel prim C.D. în Belgia în 1992. Acum este solista Ansamblului "Doina Gorjului" (un ansamblu de mare prestigiu cu frumoase şi vechi tradiţii).

Debutul ei a fost la radio şi televiziune, la emisiunile doamnei Marioara Murărescu, Elize Stan, Eugenia Florea şi Angela Marinescu. A realizat deja patru C.D.-uri şi casete.

ADRIANA STOICAN

Adriana, cea mică, a terminat Liceul de Muzică "Dinu Lipati", clasa Gavril Prunoiu. Are o voce sensibilă şi muzicală, doineşte frumos, a realizat primul C.D. acum doi ani. Împreună cu mine şi sora ei am fost invitate la emisiuni T.V.R. deosebite, la spectacole şi evenimente culturale.
Dat de la Dumnezeu spre a-mi linişti sufletul să văd tinereţea mea încă o dată prin cele două fiice. Niculina mi-a dăruit şi nepoţel - Vlad - şi el merge în vacanţă la munte la străbunica ("măicuţa" îl trimite la miei cu trăistuţa la gât, unde-i pune turtă caldă, brânză şi nişte bomboane). Aşa cresc copiii lui măicuţa! Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot!

Mulţumită-i maica bună
C-are bătătura plină
De nepoţi şi strănepoţi
Si-s cu vorba buna toti.

Veteranul de război Gheorghe Bachia în dragostea ce o are pentru cântec şi poate şi pentru slujirea cu care eu am i-am fost devotată cântecului îmi scria într-o scrisoare următoarele versuri:

Munteanca noastră cu sufletul curat
Te-ai dus prin ţări străine
De noi nu ai uitat
Munteanca noastră, crescută între noi
Cu sapa în postată, cu furca lângă oi
Ai ascultat prin munţi
Cântat de păsărele
Tu ai cântat în urmă
Mult mai frumos ca ele!

Anul acesta am înregistrat un C.D. cu 20 de cântece şi lucrez cu grupul "Izverna" la colinde, cântece păstoreşti, de dragoste şi dor. Ce va decide timpul şi Bunul Dumnezeu căci ar mai fi multe de spus şi scris.