RĂDĂCINI ȘI RAVENIC

Baladă și cântec, obiceiuri și legende din Plaiul Muntelui Mehedinți

Biblia este primul semn de adevăr al lumii şi prima scară către cer.
Muzica este plânsul şi extazul fericirii dăruite de Dumnezeu spre a ne numi oameni.

În versurile îmbrăcate de viers ceva transcede venind dinspre rădăcină.
Dacă durerea şi lacrima sunt preţul bucuriei şi al seninului - le accept tăcută.

Ascunsele armonii venite din peşteri de munte, spre a se uni cu tainele adânci ale sufletului îmi dau aripi spre veşnicie.

Trebuie să cunoşti bezna ca să zăreşti lumina. Trebuie să cunoşti ghearele urâtului, ca să te poţi bucura de nesfârşitele culori ale frumuseţii.

Dulce singurătate melancolică, oare din ce izvorăşti?! Poate eşti fereastra regăsirii!…

Cât hău este în prăbuşire dar câtă măreţie este în înălţare.
Toate şi totul există în doi.
Viaţa pierde prin moarte, iar moartea pierde prin viaţă. Marea nefericire ar fi când ar muri lacrima din mine, când melancolia m-ar pierde.

Când toate drumurile de afară mi-au fost închise, ca un miracol mi s-au deschis cele interioare cu urcuşuri şi povârnişuri nebănuite. Pe acestea le căutam demult!

Prin cântec m-am risipit fără cruţare, ca un răspuns la durerile neprevăzutului. Singura durere care mă macină surd este că acolo unde am sădit dragoste, har, încă mai aştept iubire.
Slăbiciunea mea este una: am fost, sunt şi voi fi totdeauna dependentă de frumos, de dragoste!
Sunt sigură că numai cântecul şi dragostea mă vor însoţi până dincolo de moarte!