Mi-am făcut model de viaţă din bunii şi străbunii mei din lumea muntelui căreia îi aparţin. În fiecare om trăieşte o lume interioară care prinde rădăcini comunică cu generaţii ale neamului de mult plecaţi.
Aşa se naşte un freamăt pe care tu îl percepi cu credinţa ta şi-l porţi ca haină în faptele tale. De ce cântă omul?! Dintr-o imensă nevoie de comunicare, frumoasă şi sinceră cu semenii lui.
Legătura între frumuseţe şi cântec este fundamentală. Cântecul vine din interior şi te luminează, dând o expresie cerească chipului. Vine să întregească totul, aşa cum voalul miresei întregeşte nunta.
Voi cânta şi voi sluji cântecul până la moarte, spre mulţumire lui Dumnezeu că m-am născut din acest neam trudit de la munte.
Cântecul m-a purtat să cunosc o lume, să port cu mine chipul oamenilor frumoşi şi neamului nostru. O viaţă am scormonit să găsesc, să creez firul cântecului. Poate am reuşit?
Atunci când sufletul profund al omului de la coarnele plugului te ascultă cu înfiorare înseamnă că drumul tău merge către Dumnezeu…

Horă de stele am văzut
Şi luceferi căzând
Luna soarele strigând.
Din curăţenia dragostei era zămislit cântecul şi cele două fetiţe ale mele Niculina şi Adriana (poate singurele fapte de măreţie ale unei fiinţe umane, greu încercate şi trudite).
Le-am crescut în acelaşi leagăn în care buna mea mamă m-a crescut pe mine şi pe fratele meu (în frica lui Dumnezeu şi-n dragoste). Le-am cultivat dragostea pentru cântec, pentru cunoaşterea a tot ceea ce este frumos şi  mai relevant în tradiţia neamului nostru.
Vacanţele toate le petreceau la ţară cu bunicii şi verişorii lor. Mergeau la nedeie la şezătorile şi hora satului şi astăzi au aceleaşi dorinţe, ba mai mult, au renovat casa şi conacul bunicilor spre a-i face fericiţi, căci ele nu se vor despărţi niciodată de vatra unde au crescut (lângă măicuţa şi taica).

La Sfânta Mărie mare

Pune maica masă mare
Busuioc şi tămâioare

Şi icoană lumânare

Nepoţeii toţi prin curte

Că e nedeie la munte.

Mulţumită-i maica bună

C-are bătătura plină

De nepoţi şi strănepoţi
Şi-s cu vorba bună toţi.

Cu Niculina am înfăptuit acel prim C.D. în Belgia în 1992. Acum este solista Ansamblului „Doina Gorjului” (un ansamblu de mare prestigiu cu frumoase şi vechi tradiţii).
Debutul ei a fost la radio şi televiziune, la emisiunile doamnei Marioara Murărescu, Elize Stan, Eugenia Florea şi Angela Marinescu. A realizat deja patru C.D.-uri şi casete.
Adriana cea mică a terminat Liceul de Muzică „Dinu Lipati”, clasa Gavril Prunoiu. Are o voce sensibilă şi muzicală, doineşte frumos, a realizat primul C.D. acum doi ani. Împreună cu mine şi sora ei am fost invitate la emisiuni T.V.R. deosebite, la spectacole şi evenimente culturale.
Dat de la Dumnezeu spre a-mi linişti sufletul să văd tinereţea mea încă o dată prin cele două fiice. Niculina mi-a dăruit şi nepoţel – Vlad – şi el merge în vacanţă la munte la străbunica („măicuţa” îl trimite la miei cu trăistuţa la gât, unde-i pune turtă caldă, brânză şi nişte bomboane). Aşa cresc copiii lui măicuţa! Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot!

Mulţumită-i maica bună

C-are bătătura plină
De nepoţi şi strănepoţi
Şi-s cu vorba bună toţi.

Veteranul de război Gheorghe Bachia în dragostea ce o are pentru cântec şi poate şi pentru slujirea cu care eu am i-am fost devotată cântecului îmi scria într-o scrisoare următoarele versuri:

Munteanca noastră cu sufletul curat

Te-ai dus prin ţări străine
De noi nu ai uitat
Munteanca noastră, crescută între noi
Cu sapa în postată, cu furca lângă oi
Ai ascultat prin munţi
Cântat de păsărele
Tu ai cântat în urmă
Mult mai frumos ca ele!

Anul acesta am înregistrat un C.D. cu 20 de cântece şi lucrez cu grupul „Izverna” la colinde, cântece păstoreşti, de dragoste şi dor. Ce va decide timpul şi Bunul Dumnezeu căci ar mai fi multe de spus şi scris.