In sufletul Angelicai Stoican poezia a avut un loc aparte . Daca pina acum am vorbit despre cintece , ei bine a venit si vremea poeziei ...si nu sunt doar versurile care umplu viata oricarui adolescent...

     
 
 
 
Se scalda zorile diminetii
Se scalda-n bratele noptii ,
Ca mine-n visele tale,
Eu, salbaticiune a muntelui
Coborita pe fir de ape,
Sa fur boabe de roua.
Furai doua , furai noua,
Si-un muget de cerb
Ma-inveli
  
 
Inca de cind era copila , Angelica Stoican a avut darul de a pune cuvintele cap la cap , intr-o cununa de poezie . Daca la inceput versurile erau doar o cale catre cintec , mai tirziu ele si-au cerut drepturile . Dar multa vreme n-a fost nimeni care sa stringa intr-un volum poezia Angelicai Stoican. Din pudoare , ori poate din misterul pe care muntele i l-a impregnat in fiinta ei, n-a indraznit sa spuna ca scria versuri inca din prima tinerete . In curind cinva o va sustine sprea a darui si aceasta bogatie a sufletului ei.Un alt volum va cuprinde Jurnalul
 
 
 
 

Ma fascineaza mesteacanul cu haina alba
Cu plinsul lui duios si sfint
In lacrima o ascunde pe regina dalba
Si tot misterul ce i-a mistuit
Dar ce-i lumesc si lumea le cunoaste
La moarte-s harazite inainte de a se naste
Mesteacanule sfint si visator
Conspira doar cu cerul al dragostei mister

  
 

Tot la rascruci de vinturi esti sufletul meu
Incotro suflete ? Hai du-ma spre soare
Mi-e frig, gheata mi-e lacrima si gindul greu
Hai suflete ,aripi ti-am dat si zbor catre Dumnezeu,
Fa-te raza , curcubeu, intre mine si dragul meu ,
Un ocean de taceri si dor se aseaza intre noi,
Dezleaga-ma suflete de blestemul greu
Caci totul in etern si vise se masoara-n doi.

  
 
 
 

noapte de pacat / mi-ai umplut vise si ochii cu luna / miros de mugur imi atita sinii focul de femeie / in mantia ta invelita-s cu doruri si stele cununa/ corabiile vietii vislesc prin furtuni / cu a cerului cheie pe scari de spini / urcam de raze legati / ca doi miri / la fereastra eterna / veriga sa luam si mir / si cheia lumeasca / dar poate arunca-vom veriga si cheia / de raze legati / raminea-vom stea si luceafar / si eternul etern / puterea divina ne va pune cununa cereasca.

  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  
  Sa tii un jurnal , inseamna in primul rind sa ai ce spune lumii. Angelica Stoican a cunoscut oameni care au avut ceva de spus . Toti acestia se vor regasi in paginile jurnalului asa cum a fost el scris. De la 20 de ani...